Astazi exista o serie de teste paraclinice care pot obiectiva infectia nou-nascutului. Cel mai important este denumit simplu: testul TORCH si cuprinde de fapt un grup de analize de sange (determinari hematologice) care stabilesc prezenta anticorpilor specifici si nivelul concentratiei lor sangvine (anticorpii sunt molecule proteice secretate de sistemul imun al pacientului ca raspuns de aparare impotriva diverselor infectii). Rezultatele testului TORCH pot fi apoi confirmate prin alte analize: in cazul toxoplasmozei, rubeolei si sifilisului se poate recolta LCR (lichid cefalorahidian), in cazul cytomegalovirusului diagnosticul este confirmat prin analiza urinii, iar in cazul infectiei cu herpes simplex se recomanda recoltarea de probe biopsice tisulare.

      Bolile infectioase induse de agentii complexului Torch in timpul sarcinii sunt capabile de a leza produsul de conceptie ducand la intreruperea prematura a sarcinii, moartea fetala sau malformatii fetale congenitale grave.

      Sindromul TORCH reprezinta de fapt acronimul medical al unei pleiade de 5 sau mai multe infectii congenitale, cel mai frecvent de natura virala, care afecteaza fatul sau nou nascutul si care i-au fost transmise acestuia intrauterin, de la mama. TORCH este un acronim pentru Toxoplasma, Rubella (rubeola), C MV (citomegalovirus) si Herpes. Toate aceste microorganisme (paraziti si virusuri) pot da malformatii la fat daca infectia se produce in timpul sarcinii.

      Este de preferat ca testarea pentru CMV, la fel ca pentru intreg complexul TORCH sa se faca inainte de a ramâne insarcinata. in functie de rezultatul testelor, medicul ginecolog poate recomanda temporizarea sarcinii sau vaccinarea anti-rubeolica, de exemplu.

      Datorita afectiunilor pe care le determina, este foarte importanta diagnosticarea intrauterina a sindromului TORCH. Copiii nascuti cu un astfel de sindrom vor prezenta probleme grave de sanatate: hepatosplenomegalie, corioretinita, malformatii fetale, icter, trombocitopenie, anomalii ale sistemului nervos central, infectii cerebrale, infectii ale meningelui cerebral, microcefalie, malformatii cardiace, cataracta, surditate, retard mintal, petesii (atat pe tegumente cat si pe mucoase) si diateze hemoragice cu potential fatal.

1. Virusul citomegalic (CMV) este inrudit cu virusurile herpetice (face parte din familia herpesviridae). La persoane cu imunitate normala, infectia cu CMV nu este periculoasa si este de cele mai multe ori asimptomatica. Virusul persista in organism in stadiu de latenta si se poate reactiva in situatii de scadere a imunitatii, ca de exemplu in cazul infectiei cu HIV sau la persoanele care au primit transplant de organe. Infectia mamei in cursul sarcinii este periculoasa pentru fat deoarece poate produce malformatii congenitale severe (microcefalie, inapoiere mintala, anomalii osoase). De asemenea infectia perinatala (cu scurt timp inainte si dupa nastere) poate produce “boala citomegalica a noului-nascut” cu hepatosplenomegalie, icter, anemie hemolitica. Un fapt interesant: CMV se poate reactiva la astronauti in cursul calatoriilor spatiale, se pare ca urmare a modificarilor hormonale induse de stres.

      Diagnosticul infectiei se face prin testarea anticorpilor anti-CMV de tip IgG si IgM. Cele mai frecvente situatii diagnostice sunt urmatoarele:

- Anticorpi IgG negativi, IgM negativi - pacientul nu a venit in contact cu virusul si nu este infectat;

- Anticorpi IgG pozitivi, IgM negativi - pacientul a fost infectat cu virusul cândva in decursul vietii (nu se poate preciza momentul). Virusul persista in stadiu latent in organism dar nu ameninta sanatatea si nici nu primejduieste sarcina actuala;

      Detectia anticorpilor de tip IgM pozitivi este un semnal de alarma pentru femeia gravida. in aceasta situatie se face testarea aviditatii anticorpilor de tip IgG (intensitatea, “aviditatea” cu care acestia se leaga de antigenele de CMV, care este o masura a vechimii infectiei). Se considera ca o aviditate inalta (>60%) indica o infectie mai veche de 4 luni in timp ce o aviditate scazuta (<50%) indica o infectie recenta cu risc pentru sarcina actuala. Decizia terapeutica trebuie luata de medicul ginecolog pe baza rezultatelor tuturor acestor teste si cu acordul pacientului

      Cele mai frecvente semne si simptome sunt febra, alimentatia dificila, echimozele la nivelul mucoaselor sau tegumentelor, marirea in volum a splinei, a ficatului (hepatosplenomegalie), icter (colorarea galbuie a mucoaselor, tegumentelor, conjunctivelor), tulburari de auz, anomalii la nivelul ochilor si alte simptome mai putin specifice.

      Toate infectiile determina afectari oculare, nervos centrale si tegumentare si se caracterizeaza in special prin aparitia:

- Corioretinitei (inflamarea coroidei si a retinei oculare) - apare mai ales in infectiile cu Toxoplasma si Citomegalovirus.

- Microcefalie (tulburare in care diametrul capului este mai mic decat media normala pentru varsta si sexul pacientului).

- Calcificarecerebralafocala (aparitia unor depozite de calciu in diverse regiuni ale creierului).

      In general, mama prezinta simptome minore, putin exprimate clinic sau uneori doar febra moderata. Infectia este severa in cazul fatului, avand prognostic nefavorabil, iar uneori poate determina avortul spontan. Infectia poate sa apara oricand pe parcursul sarcinii iar transmiterea ei se face pe cale sangvina (hematogena) indiferent de trimestrul de sarcina.

1. Infectia cu citomegalovirus in timpul sarcinii implica un risc foarte crescut de malformatii la fat (cu cat sarcina este in faza mai mica). Studiile au demonstrat ca in tarile dezvoltate 8% din femei contacteaza infectia in timpul sarcinii si jumatate din ele o transmit fatului. 20-40% din nou nascuti prezinta simptome importante: pneumonie, afectiuni gastrointestinale, oftalmologice si neurologice. Virusul poate fi transmis si postpartum - prin laptele matern. Cele mai frecvente manifestari ale infectiei intrauterine sunt: retard in cresterea intrauterina cu greutate mica la nastere, microcefalie, purpura si petesii, convulsii, hepatoslenomegalie, afectiuni ale sistemului nervos central.

      Unele cazuri pot fi fatale, insa majoritatea nou-nascutilor supravietuiesc in prezenta unui tratament suportiv adecvat. Aproximativ 80% dintre acestia dezvolta insa complicatii in primul an de viata: surditate, tulburari de vedere si retard mental. Copiii care sunt asimptomatici la nastere se pot confrunta tardiv cu surditate, corioretinita, tulburari de coordonare a miscarii.

2. Toxoplasmoza este o boala parazitara determinata de Toxoplasma gondii. Forma congenitala se manifesta prin encefalomielita, hidrocefalie, convulsii, varsaturi explozive, grave (expresie directa a suferintei neurocerebrale). De asemenea apar si edeme generalizate, icter, defecte osoase si corioretinita. Boala se transmite fatului indiferent de momentul contactarii parazitozei, insa difera incidenta transmiterii: in trimestrul 1 de sarcina incidenta de transmitere transplacentara este mica (aproximativ 15%) insa riscul teratogen este maxim. In trimestrul 3 de sarcina incidenta este mare (65% din infectii se transmit transplacentar) insa nou-nascutul este adesea asimptomatic.

      Datorita riscului mare de malformatii, in cazul infectiei in trimestrulI de sarcina, femeia are ca prima optiune incheierea sarcinii (avort terapeutic). Daca acest lucru nu se doreste, se poate incerca tratamentul cu sulfadiazina, pirimetamina si acid folic. Nou nascutul simptomatic se trateaza cu spiramina.

3. Rubeola este o infectie virala determinata de virusul rubeolic, ce apare de cele mai multe ori in copilarie sub forma unor eruptii generalizate cu evolutie, de cele mai multe ori benigna. Contactata in cursul sarcinii infectia poate avea consecinte grave, fiind incriminata in aparitia unor malformatii congenitale importante: oculare, auditive (chiar si surditate), cardiace, viscerale (hepatice, cerebrale, osoase). Alte semne si simptome ale infectiei congenitale sunt prematuritatea, greutatea mica la nastere, trombocitopenia neonatala, anemie si hepatita.

      Riscul maxim este in trimestrul I de sarcina, in etapa de formare a organelor la fat si afectarea poate fi atat de grava incat sa determine avort spontan sau sarcina oprita in evolutie. Viitoarele mame sunt sfatuite sa isi faca vaccinul antirubeolic in perioada preconceptionala sau la inceputul sarcinii. Tratamentul nou-nascutilor este adresat in principal complicatiilor: cardiopatiile congenitale si cataracta pot fi rezolvate chirurgical, insa prognosticul nou-nascutilor ramane rezervat.



4. Infectia cu virusurile herpes simplex I si II este si ea implicata in aparitia diverselor tulburari congenitale, in functie de momentul contactarii ei. Leziunile herpetice au localizare diferita, in functie de tulpina infectanta: la nivelul regiunii orofaciale (in special HSV I) sau genitale (mai ales HSV II, insa si HSV I). Contactarea infectiei in timpul sarcinii poate determina avortul spontan, moartea intrauterina, multiple malformatii (cardiace, cerebrale) greutate mica la nastere. Infectia neonatala se datoreaza transmiterii verticale a virusului de la mama la fat prin filiera pelvigenitala, in timpul nasterii naturale. Reprezinta peste 80% din totalitatea cazurilor si se datoreaza contactului direct dintre nou nascut si secretiile genitale ale mamei. 

      Herpesul neonatal se poate caracteriza prin manifestari cutanate, oculare si prin leziuni herpetice diseminate in sistemul nervos central. Afectarea nervoasa este sustinuta de simptome precum convulsii, tremor, letargie, iritabilitate. Rata mortalitatii este destul de crescuta, aproximativ 25%. In cazul femeilor insarcinate diagnosticate cu o astfel de infectie se recomanda operatia cezariana (daca leziunile sunt active). Daca leziunile nu sunt evidente clinic si pacienta nu are virusul prezent in secretiile vaginale, insa fost infectata la un moment dat cu acesta, se poate practica nasterea pe cale vaginala.

5.Categoria de alte infectii \"others\" include: hepatita B, sifilis, infectia HIV, virusul varicelo-zosterian, fiecare avand semne si simptome specifice sau mai putin specifice, in functie de diversi factori (in principal varsta gestationala si stadiul organogenezei). Ca urmare, fiecare infectie asociaza un prognostic diferit.

      Unle infectii pot fi tratate eficient cu antibiotice (cum este cazul toxoplasmozei si sifilisului), altele au vaccin preventiv (in special rubeola si varicela zoster).

*Acestea sunt informatii orientative. Pentru mai multe detalii contactati unul din medicii nostri.